…de la ninsoare la soare, de asta am avut noi parte in ziua in care Diana si-a sarbatorit inca un an de viata tanara. Am hotarat sa facem ceva mai special, asa ca ne-am pus corpurile inca tinere pe biciclete, foarte bine echipati, cu casti, ochelari, manusi, aparatori, haine de vreme neprietenoasa.

Startul l-am avut la un popas de langa La Paz, cam 1h de condus cu microbuzul (in care picioarele persoanelor inalte sunt nefericite), la o altitudine de 4700m, unde am fost intampinati de ninsoare. Astfel ca am fost nevoiti sa apelam la niste ochelari de ski pentru a ne completa costumatia si am luat-o la vale pe carosabilul nou asfaltat si umed. Am apelat la agentia “Free Bikes” pentru aceasta plimbare si in total am fost doar 4 plus ghidul si soferul, ceilalti doi fiind niste baieti din Suedia.

Frigul a fost primul lucru pe care l-am simtit la acea altitudine in timp ce coboram, iar mainile, protejate de manusi subtiri, au fost cele mai “racite”, unul dintre suedezi avand chiar dureri destul de puternice din cauza asta. Din fericire, in 20 minute am urcat din nou in microbuz pentru ca urma o portiune ce urca si toata lumea a avut suficient timp sa-si revina din punct de vedere termic, iar degetele si-au recapatat toate abilitatile anatomice.

La un moment dat, soferul a hotarat sa vireze la dreapta pe un drum de tara, care este de fapt cel mai periculos din lume. Cand il vezi iti este foarte usor sa-ti dai seama de ce…munte de-o parte si prapastie foarte adanca de cealalta, fara vreun parapete de protectie. Totodata multele cruci de pe drum stau dovada tragediilor ce-au avut loc aici, culminand cu doua autobuze ce-au plonjat mai bine de 1500m in abis. Noi am ascultat instructiunile ghidului si am fost in siguranta pe intregul celor 68km ai drumului.

Odata cu acest drum am patruns intr-o alta clima, cu imagini de documentar vazut la Discovery Channel, cu foarte foarte multa verdeata, copaci unul langa altul, ferigi mari, ierburi lungi ce atarnau de peretii muntelui, muschi si licheni. Nimic nu era ferit de verdeata, exceptand drumul in sine cu pietre si balti. Odata cu coborarea noastra se schimba si vegetatia, de exemplu la inceput un copac anume avea coaja de culoare alba, dupa 15 minute copacul era negru si dupa alte 15 minute nu mai era, insa si-au facut aparitia bananierii si alte plante cu multe flori viu colorate si cu un iz foarte puternic si placut, ce-ar face orice parfumier invidios.

Am mers tot timpul in spatele Dianei si dupa o perioada se obisnuise foarte mult cu bicicleta si trebuia sa depun un plus de efort pentru a-i tine ritmul Finalul l-am avut la altitudinea de 1300m, aproape de orasul Coroico, si am trecut prin 4 clime, de la ninsoare si stanci pana la soare si piscina.

Dupa aceasta coborare am fost rasplatiti cu un dus caldut si cu un dejun intr-un loc cu priveliste incantatoare si am ramas cu totii uimiti atunci cand la mai putin de 10m de teresa noastra, au trecut in zbor cativa vulturi foarte mari si frumosi. Drumul inapoi spre La Paz, l-am facut pe varianta sigura si mai asfaltata al celui mai periculos drum din lume, si desi alternau variantele de asfalt nou-nout cu cele afectate de bombardament, am reusit sa atipim putin la cata oboseala acumulasem.

A fost unul dintre cele mai interesante lucruri pe care le-am facut aici si am plasat-o in aceeasi cutie cu Machu Picchu, rafting pe raul Chili, dunele din Huacachina si muntele Huayna Potosi.

Am inclus si cateva filmulete realizate de ghidul nostru.