Cum am fi putut face ca zilele de Craciun sa fie diferite? Departe de casa, de lungile cozi la supermarket, cozonaci si caltabosi, dar mai ales departe de familie si prieteni cu care eram obisnuiti! Am ales totusi sa facem ceva aparte pentru a ne aminti cu drag de Craciunul nostru din America de Sud. Ne-am consultat, ne-am indepartat, ne-am apropiat, am rezervat, ne-am sincronizat, iar ne-am mai indepartat si asa am ajuns “al fin del mundo”, in Ushuaia cu doi prieteni dragi din Romania: Mihai si Daniela.

Ziua de 24 nu prea a semanat cu cele din anii precedenti intrucat am ales sa “colindam” Parcul National Tierra del Fuego. Un loc la mai putin de 20km de Ushuaia cu lacuri, rauri si munti de privit. Am inceput de undeva din sud-vest si am luat-o la picior prin padurea plina cu iepuri si pe langa cateva lacuri pana am ajuns la malul lacului Roca ce este impartit cu Chile, unde acelasi luciu de apa poarta alt nume. De aici incepe un urcus mai dificil pe Cerro Guanaco care a cam provocat in Diana atitudinea “de ce nu va duceti voi si va astept eu aici!?”. Zis si facut, am lasat-o pe Diana sa citeasca langa semineul ce vorbea in “trosneste lemne” si impreuna cu Misu si Daniela am dat la pas alert pe traseu. Pana la “miradorul” din varf erau 4 ore de urcat si noi mai aveam la dispozitie 4,5 ore pana la utimul microbuz ce pleca din parc spre Ushuaia, asa ca am decis sa urcam doar pana la un “mirador” intermediar. A meritat cu prisosinta urcusul pana acolo pentru a fi martori la o priveliste de milioane, care in acelasi timp ne-a provocat un mic regret pentru ca nu puteam urca pana sus, unde am fi putut vedea mai multe.

Dupa o sedinta foto, ne-am intors la microbuz si am pornit spre hostelul nostru care a pregatit pentru toti oaspetii o cina de craciun cu lucruri specifice lor: empanadas, carnati choripan, parilla (porc si vaca). Da, argentinienii se bazeaza foarte mult pe carne

A doua zi de dimineata, Misu si Daniela s-au pornit spre Puerto Natales de unde se fac toate pregatirile pentru drumetia din parcul Torres del Paine. Din cele 4 zile pe care le aveau programate pentru acest lucru, au putut face 3 pentru ca niste turisti mai putini constienti au reusit sa dea foc la padure, obligand autoritatile chiliene sa inchida parcul pentru 1 luna. Bine ca au inceput cu ce era mai important

In aceeasi seara ne-am imbarcat pentru o excursie pe canalul Beagle si am vizitat cateva insule mici pline cu lei de mare si cormorani imbracati in acelasi costum precum pinguinii. Turul a inceput la ora 19:00 si am avut o lumina numai buna pentru cateva poze la farul Les Eclaireurs. Fiind atat de jos si aproape de solstitiu, soarele apunea la 22:30 si aveam in medie 17h de lumina pe zi. Aaa, si la fel ca la Machu Picchu am fost si in Ushuaia sa ne punem stampila pe pasapoarte; noi am ales una cu farul si pe care scrie “fin del mundo”.

Imediat dupa Craciun, ne-am luat la revedere si de la Patagonia argentiniana. Rezervasem din timp un zbor din Ushuaia catre Comodoro Rivadavia, un oras pe coasta atlantica, insa am avut ceva emotii intrucat zborul in 4h a avut 3 decolari dar, spre norocul nostru, tot atatea aterizari.

Intrucat Comodoro nu prezenta interes pentru noi mai ales ca arata ca genul ala de loc in care daca ti-ai aduce nevasta in vacanta, ea ti-ar oferi in schimb un divort rapid, am decis sa plecam cat mai repede de acolo spre nord. Trebuia ca pana pe 30 decembrie sa ajungem in Mar del Plata, pe coasta oceanului Atlantic. Odata ajunsi la autogara ne-am interesat spre ce destinatii am putea lua un autobuz in urmatoarele ore. Cel spre Viedma pe care l-a sugerat Silviu plecase de 5 min, in cel spre Bahia Blanca mai aveau doar 2 locuri si cat am incercat noi sa achitam cu cardul, unul s-a si vandut…ce sa facem? Pana la urma am avut noroc…in autobuzul catre Bariloche ce pleca in 5h mai erau 2 locuri, e adevarat ca la distanta unul de celalalt, dar am hotarat sa le luam si poate aranjam cumva sa ne mutam pentru a fi impreuna. Zis si facut, reveneam dupa numai o luna din nou in Bariloche…adica ne-am prelungit cu inca 2 zile sederea in Patagonia argentiniana.

In Bariloche ne-am simtit noi cel mai bine intrucat hostelul a fost cel mai primitor si sigur din toata calatoria, asa ca intoarcerea in acel loc nu putea decat sa ne bucure. Ne-am relaxat si am profitat de timpul frumos. In una din zile ne-am dat cu kayak-ul pe Lacul Gutierrez in aproprierea orasului Bariloche si a fost o experienta foarte relaxanta si incantatoare. Sa mai facem, am zis!

Urmatoarea destinatie: punctul de plecare al raliului Dakar Rally 2012, orasul Mar del Plata. Deci revelion pe plaja anul asta! Nu pot sa spun ca nu ne incanta ideea

Condorii ureaza la multi ani pentru toti cei dragi! Multumim tuturor pentru ca ati fost tot acest timp alaturi de noi si speram sa ne revedem cu bine in 2012!