Buenos Aires


Daca pana acum Pucon (Chile) si Bariloche (Argentina) duceau o lupta stransa pentru ocuparea locului intai in topul destinatiilor, acum li s-a mai adaugat un rival: Buenos Aires. Exista diferente majore intre ele, de la 14 milioane de locuitori in capitala Argentinei, la doar 20.000 in oraselul chilian, de la privelisti umbrite de multa cenusa in Bariloche, la mirosul de lemn intalnit la tot pasul in Pucon, de la zapada si frig in Pucon, la canicula coplesitoare din Buenos Aires.

Bineinteles ca si activitatile ce pot fi intreprinse in aceste locuri difera intrucat in Pucon si Bariloche poti sa te bucuri mai mult de natura, sa urci un vulcan, sa faci kayaking sau rafting, iar in Buenos Aires te poti bucura de muzee, plimbari in parcuri si multe, multe activitati culturale, evenimente de tango, demonstratii, concerte, piese de teatru.

De altfel, pentru asta trebuie sa vii in Buenos Aires, nu doar pentru a vedea cele mai faimoase locuri, sa vezi un spectacol de tango si sa mananci “asado”, pentru ca pleci neimplinit fara sa stii :).

Noi am ajuns aici ca mari doritori de tango: lectii de tango, petreceri de tango (asa numitele milongi) si pantofi de tango (unealta de baza in aceasta indeletnicire), insa pe parcurs am descoperit si alte activitati pe care am dorit sa le facem.

Primul lucru pe care l-am cumparat odata coborati din autobuzul de Mar de Plata, a fost ghidul de buzunar al orasului (Guia T) si care m-a surprins cat de simplu si inteligent este facut. In el gasesti harta orasului impartita pe 30 de pagini, fiecare avand clasica matrice A-D, 1-4. Cand vrei sa ajungi la o anumita adresa, cauti in index denumirea strazii si afli numarul hartii impreuna cu patratelul in care se gaseste (ex: harta 7 – A3). Fiecare harta e plasata pe pagina din dreapta, iar pe pagina din stanga gasesti aceleasi patratele, insa cu autobuzele ce trec pe acolo. Asadar era foarte usor sa gasesti ruta convenabila tie. Un mare avantaj aici este faptul ca toate autobuzele circula toata noaptea si sunt sigure ;).

Gasesti si metrou aici, insa acesta nu pare a fi fost gandit prea bine, pentru ca magistralele sunt dispuse precum un evantai si ca sa ajungi pe alta linie dureaza cam cat ai face pana la Ploiesti. Aceasta situatie se va schimba destul de curand, cand vor finaliza o noua linie care va taia acest evantai. Oricum, ne-am bucurat de existenta lui, insa din a treia zi de sedere, am aflat de ce cu o zi inainte erau cozi luuuungi la ghiseele de metrou: pentru ca urma sa se scumpeasca metroul cu doar 130%, de la 1.1 pesos la 2.5 pesos…asta da diferenta!

Totodata s-au inregistrat si proteste ale celor de metrou, insa cu totul atipice pentru ceea ce stiam eu ca inseamna greva. Metrourile mergeau in continuare dupa programul normal, doar ca cei ce vindeau biletele la ghisee nu mai existau si intrarea era libera…asa ar trebui sa se intample si la noi…macar cu grevele preventive :).

Fiindca planificasem o sedere de 3 saptamani, am inchiriat un studio simpatic in cartierul Palermo Hollywood, cu strazi umbrite de copaci mari, cu multe baruri, restaurante si gelatierii. Da, gelateriile au fost o mare atractie pentru mine, in special in zilele in care termometrul nu putea sa coboare sub 30 de grade. Exista cateva lanturi de gelaterii, precum Freddo, Volta, Capricini, etc. si din toate, pe cele mai bune le-am gustat la Volta. De fiecare data cumparam cel putin un sfert de kg, numai bine pentru a-ti alege 3 arome: dulce de leche cu nuci sau martipan sau ciocolata cu migdale farmate sau crema de lamaie sau cookies…bune, bune, bune!!!

A doua seara ne-am intalnit cu prietenul nostru Juan, pe care l-am cunoscut in Bucuresti, prin al nostru prieten Marius si la intrebarea ce preferati sa mancati, pentru a alege un restaurant potrivit, Diana a pronuntat cuvantul “pizza”…Daaa, prima pizza buna dupa 5 luni. Juan ne-a dus la “El Cuartito” cea mai veche pizzerie din oras (tocmai implinise 78 de ani), unde am intalnit o atmosfera tipica portenilor si o pizza cu ceapa de milioane :).

Dupa surplusul de calorii datorat poftei, Juan ne-a prezentat orasul pe timp de noapte, ne-a spus povestea gelateriilor si pasiunea argentinienilor pentru inghetata, asadar desertul nu a constat in crema de zahar ars :).

Diana s-a documentat foarte bine despre scolile de tango si profesori si am avut parte de cursuri interesante si putem zice ca am invatat lucruri noi :). In fiecare seara exista cel putin 2 milongi recomandate pentru acea zi a saptamanii, vinerea la Canning, duminica La Glorieta, joia la Nino Bien si tot asa (din pacate nu am avut timp sa le bifam pe toate, dar ne mai intoarcem ;)). In Argentina, printre tineri, tangoul nu este ceva popular si nici foarte apreciat, dovada fiind faptul ca putini argentinieni sub 40 de ani gasesti la milongi, cei care scad media de varsta sunt dansatorii veniti din alte tari. Din fericire usor, usor tangoul isi face loc si printre tineri, in special in randul celor sub 21-22 de ani, asa ca ma gandesc ca peste 6-7 ani nivelul va fi mai bun decat acum.

In ultimul weekend am ales sa dedicam seara de sambata unui concert de tango si am mers in Torquato Tasso la un concert al Lidiei Borda (http://www.lidiaborda.com.ar), considerata una dintre cele mai bune cantarete de tango din prezent. Atat localul cat si concertul ne-au impresionat in mod placut.

Daca ajungi in Buenos Aires, trebuie sa te duci la Konex, o fosta fabrica ce a fost transformata intr-un loc dedicat activitatilor culturale: expozitii, lansari, concerte, etc. In fiecare luni seara se intampla LA BOMBA DE TIEMPO (http://labombadetiempo.blogspot.com/), un concert “doar” cu 20 de percutionisti ce-si construiesc ritmul intr-un fel ce-l simti direct in piept si-ti face cordul sa bata dupa acelasi ceas.

In ultimele noastre zile in Buenos Aires, din nou ne-am bucurat de intalnirea cu cineva drag de acasa: prietena noastra Irina, care si-a facut aparitia in acelasi oras pentru o luna de zile, si mai chitita pe tango decat noi :). Impreuna cu ea si Juan am fost intr-o seara la casa unor prieteni de-al lui Juan, unde s-a lasat cu un “asado” (gratar) tare, tare bun ce a continuat cu o inghetata buna, buna, buna. Va ramane ca o amintire culinara placuta, baietii astia chiar stiu cum sa faca gratar. Mai intai se folosesc de carbunii foarte incinsi pentru a lasa felia de carne sa prinda crusta pe o parte si alta, dupa care lasa carnea la carbuni mai putini energici pentru ca sucul din interior sa-si faca datoria. O regula foarte importanta: niciodata, dar niciodata sa nu presezi carnea cu vreo furculita sau cu vreo ustensila de gratar…carnea nu trebuie traumatizata fizic pe gratar, ci doar termic.

Am dat cu pasul si in cateva muzee si cel mai mult ne-a impresionat muzeul MALBA (Muzeul de Arta Latino Americana din Buenos Aires) ce are cateva expozitii incantatoare, interesante si chiar neobisnuite. Una dintre lucrari, care e plasata pe hol, este o banca ce-si prelungeste scandurile ca o planta agatatoare pana la etajul urmator unde se termina tot cu o banca. Aripa care ne-a placut noua cel mai mult a fost cea ce gazduia lucrarile lui Carlos Cruz-Diez (http://www.cruz-diez.com/) un venezuelean-francez, considerat unul dintre principalii exponenti ai artei contemporane. Amandoi am votat pentru introducerea acestui muzeu pe lista celor mai bune vazute de ochii nostri vreodata, ai ei mai frumosi decat ai mei :).

Ca in orice capitala care se respecta, si aici poti face un tur al orasului cu autobuzul, care opreste in cele mai importante 23 de locuri din oras, asa ca odata cu sosirea parintilor de condori (ce mai tremura Diana cand ii asteptam in aeroport, cata emotii pe ea!) ne-am spus sa-i dam o sansa. Zis si facut! Ne-am trezit de dimineata tare si ne-am ghidat prin puterea mintii trupurile pana la locul de pornire, adica cam 5 minute de mers pe jos, plus 30 minute de mers cu metroul, alte 10 de mers pe jos si 20 minute dedicate cumparatului de bilete…asta pentru ca vanzatorul a intarziat nitel, un obicei foarte tipic celor de aici :).

Din cele 23 de opriri am ales sa oprim si sa vizitam mai putin de zece: gradinele japoneze, Caminito, Puerto Madero, Galerias Pacifico, cimitirul Recoleta si muzeul Eva Peron…nu neaparat in aceasta ordine. A doua zi am mers la cel mai faimos targ de suveniruri: Feria San Telmo. Daca orasul duminica la ora 11-12 este aproape pustiu, cele cateva stradute ce gazduiesc feria sunt foarte neincapatoare si foarte colorate.

In ultima zi, am predat apartamentul, am recuperat garantia, ne-am luat ramas bun de la gazda si am pornit toti patru spre feribotul ce avea sa ne treaca de partea cealalalta a estuarului, in Colonia del Sacramento, Uruguay. In aceasta tara ne vom petrece cateva zile pe ale ei plaje si vom face cunostinta cu valurile oceanului Atlantic :)

One thought on “Buenos Aires

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Captcha Captcha Reload