Vant, ploaie si soare in Valea Sacra

Dimineata, odata cu primirea omletei de la micul dejun, ploaia si-a facut simtita prezenta pana cand ne-am spus unul altuia “sa ne fie de bine!”. Imediat dupa, soarele a zis sa ne incalzeasca brunetele capatini si dupa ce gazda noastra ne-a spus ca o ploaie in aceasta luna tine maxim 30 minute, am decis sa nu ne mai incarcam rucsacul mic cu “foitele”, adica gecile de firma care ne protejeaza de vant si ploaie. Ne-am salutat gazda si am pornit spre locul de intalnire cu microbuzul care urma sa ne duca, impreuna cu altii, prin anumite zone din Valea Sacra.

Am testat camera pe Diana si inca ma gandeam cum sa fac rost de un filtru de polarizare. In dorinta de a evita preturile mult prea speculative din numeroasele magazine foto din zona centrala, care imi cer mai mult decat dublul preturilor vazute pe site-urile din Romania, am pornit acum vreo doua zile, aka “alaltaieri pe noua” (asa mi-a spus Diana), spre zona comerciala El Molino, unde gasesti multe produse electronice, haine si altele. Ni s-a spus ca este vorba de o zona comerciala detinuta de o firma boliviano-peruviana si ar exista in mai multe orase. Spunandu-le aceiasi descriere prietenilor nostri olandezi, au dorit sa vina impreuna cu noi pentru a-si cumpara si ei un fierbator de jumatate de litru pentru taitei (“noodles”). Am oprit un taxi si Diana a negociat in stilul ei dedicat taximetristilor:
D: “- Cat costa pana la El Molino?”
T: “- 10 Soles.” (atat ne-ar costa cu autobuzul sa mergem cam 100km)
D: “- Ultima oara m-a costat 3.” (e o minciuna)
T: “- 6 Soles.”
D: “Nu. 3 Soles!”
T: “OK!”

Am intrat bucurosi de pretul negociat si ajunsi acolo ne-am dat seama ca avem de-a face cu un bazar, un fel de “Aleea Castanilor”, cei din Berceni stiu despre ce vorbesc, cu multe tarabe care vindeau super televizoare, care mai mari si mai subtiri decat altele, sisteme audio de ultima generatie, camere foto compacte, DSLR-uri…insa nici unul nu vindea filtre pentru obiectivele foto. Asa ca ne-am multumit cu un lacatel pentru rucsac, un adaptor pentru priza si niste banane mici si aromate. Am zis sa nu luam branza si masline de langa televizoare.

Revenind la ziua de azi, desi am cerut un ghid care sa vorbeasca in ambele limbi de circulatie importanta in turismul de aici: spaniola si engleza, am primit unul “dotat” cu doar o singura limba: spaniola. Insa, spre mandria mea si laudarosenia mea, am inteles aproape totul, acest lucru datorandu-se profului Marius si cursurilor intesive de spaniola pe care le frecventam zilnic cate 4h, aici in Cusco la scoala Proyecto Peru, pentru 5 zile.

Dupa jumate de ora norii au dorit sa reapara si la prima oprire, ruinile incase de la Pisac, tare ne doream “foitele” lasate la hostel. Am fost nevoiti sa investim in 2 pelerine de ploie, care au facut fata doar picaturilor dese si reci, nu si vantului care facea dificila ascultarea cuvintelor spuse de ghidul nostru. Toata lumea isi doarea sa se termine cat mai repede aceasta vizita si dupa ce am ascutat legendele si istoriile adevarate, ne-am intors cat mai degraba la microbuz. Odata cu aceasta vizita, am recuperat putin din timpul pierdut la cele doua devieri catre targuri locale cu suveniruri, ce au fost insotite de textul, oral zis, “doar acum aveti sa cumparati suveniruri, ca nu ne mai oprim aici la intoarcere”. Am evitat cu usurinta aceasta mica manipulare 😉

Urmatoare oprire a fost la Urubamba pentru a lua un pranz si dupa ne-am dus catre situl arheologicul de la Ollantaytambo, unde am avut parte de soare si putin mai multa aglomeratie. Pe tot parcusul acestui drum peisajele sunt incredibile, in special cele de la Ollantaytambo. Acest oras este aproape in intregime turistic, cu zeci de baruri si restaurante, hosteluri, hoteluri si pante terasate necultivate de localnicii care au prins gustul turismului.

Ultima oprire a avut loc la o tesatorie, unde am putut vedea cum se folosesc numai produse naturale pentru curatarea si colorarea lanei. Pe post de detergent folosesc o radacina pe care o dau pe o razatoare intr-un vaz cu apa, in care spala pentru jumate de minut lana care iese impecabil de alba. Pentru culoare folosesc diferite plante sau un parazit al cactusului despre care am vorbit in calatoria din Canionul Colca. Am fost uimiti sa vedem cat de multe culori se pot obtine folosind produsele naturale si cat de eficient este procesul de colorare.

Inainte de a pleca din Cusco in diverse activitati ce implica urcarea de pante, am avut nevoie de 3 zile sa scapam de durerile de cap datorate altitudinii. Asa ca am facut doar eforturi minime, am dormit mai mult, am baut multe lichide, in special ceai de coca, am mancat multe fructe. Am luat impreuna decizia ca dupa terminarea cursurilor de spaniola, sa mergem la Machu Picchu.

In seara asta am cumparat de pofta niste branzeturi si rosii :)

4 thoughts on “Vant, ploaie si soare in Valea Sacra

  1. In primul rand, imi cer scuze pentru pauza de dat reply-uri. Am fost intr-o minivacanta de 5*, ca de obicei…:)). Din pacate pe acolo pe unde sunteti voi nu se cunoaste aceasta notiune 😛
    In al doilea rand am doua intrebari:
    – aia cu care v-ati imprietenit nu sunt swing-eri ?…nu de altceva, dar daca tot ploua…ati mai rupe din monotonie :))
    – cum le spune la femeile din “Maciu Piciu”? Inca astept raspunsurile la vechile intrebari
    ps1. “aleea castanilor” rulzzz 😀
    ps2. Prafi! esti pregatita? Maciu Piciu…dohhh…remember? :))

  2. Dragilor, am vazut porumb negru in pozele voastre si ma gandeam … pufuletii sunt tot negri? 😀

    Brr, cam frig pe acolo. Va trimitem caldura de acasa … pe aici au fost peste 30 grade.

    Vladut a inceput gradi si cum pe aici prin nord trec avioane, se uita intruna dupa ele si tipa “ava”. Cred ca ii este dor de voi. Hugs!!!

  3. Am citit totul pe nerasuflate,am revazut locuri pe unde am umblat si noi (dar mai domestice),dar voi sunt convinsaca nu prea aveti multi cutezatori ca voi.
    Sa aveti grija de voi,astept cu nerabdare urmatoarele comentarii.
    Va imbratisez,cu mult drag,
    Rodica.

    • Multumim mult de tot!

      Pana acum am vazut si facut multe lucruri frumoase si am cunoscut oameni cu diferite povesti, cu variate motive pentru care au ales sa calatoreasca.

      Stiti, uneori ne intalnim pe strada intr-un oras nou cu cineva pe care am vazut acum ceva timp intr-un autobuz din asta turistic, majoritatea turistilor parcurgand cam acelasi drum, diferenta e ca unii, presati de timp, aloca mai putine zile unui oras sau chiar aleg nici sa nu-l viziteze. Noi avem de gand sa mai stam vreo 1 luna prin Bolivia, insa speram sa ne indreptam spre locuri mai calde (eu sincer m-am saturat de bocanci, vreau la sandalutze:).

      Sper sa ne revedem cu bine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Captcha Captcha Reload